Exista momente in viata cand ajungi asa meschin fata de semenii tai incat nici cu tine nu te mai poti intelege si uneori ti-e frica sa te privesti in oglinda zilnica.
Exista persoane pe care ne place sa le catalogam reci, inchise, seci si pe care le ocolim. Ne rezumam doar la atat fara a cerceta in amanunt si fara a trece de bariere. V-ati intrebat vreodata ceea ce se ascunde intr-o astfel de persoana? V-ati gandit vreodata ca o persoana nu mai poate plange pentru simplu fapt ca lacrimile i-au secat de atata suferinta interioara..., pentru simplu fapt ca s-au petrecut in viata lui atatea pana in acel moment incat nimeni si nimic nu il mai poate surprinde pentru ca i s-au intamplat toate si pentru toate este pregatit si le poate depasi...
Persoanele respective nu sunt reci din cauza ca asa le place, sunt asa din cauza ca uneori doar prin simpla lor stare de spirit, chiar daca nu este agreata, ii pot ajuta pe ceilalti sa fie altfel, sa fie in acel fel de care ei nu au avut parte. Simplu fapt ca o persoana inchisa te ajuta sa fi altfel, da nastere unei satisfactii interioare care nu poate fi egalata printr-un nici un alt sentiment.
Aceste persoane exista printre noi debordand de o independenta si o putere interioara sclipitoare. Cu cat te vei atasa mai mult de astfel de persoane si vei incerca sa le cunosti, sa incerci umil sa le surprinzi macar cu simple lucruri, cu atat mai mult vei avea de castigat pentru tine. Spun asta deoarece experienta vietii lor este vasta, maxima si iti poate indruma pasii vietii tale pe o cale mai buna. Absolut toate lucrurile pe care consideri ca le faci pentru ceilalti se transforma intr-un bine pentru tine. Poate fi un bine material sau spiritual dar in mod cert te va ajuta sa mergi mai departe mai deschis, cu o clarviziune a propriei vieti mult imbunatatita.
Open your eyes, priveste dincolo de aspecte fizice, ratiuni, inhibitii si concepte si vei descoperi persoane minunate care nici nu stiai ca exista.
miercuri, 25 august 2010
sâmbătă, 21 august 2010
Nimic...
Nu v-ati cam saturat de atata nimic in jurul vostru? Eu cred ca da, eu m-am saturat si daca eu m-am saturat inseamna ca vibratiile acestea au ajuns la mine din cauza ca le simt si altii. E incredibil cum ne concentram doar pe nimicuri si nu incercam sa ne gandim la niste lucruri mai importante. Ziarele, televiziunile si internetul ne impanzesc mintea cu nimicuri formate doar din drame, tragedii si cotidiene ale asa ziselor vedete, politicieni sau sportivi. Ne transforma in niste avizi ale acestor circuri, iar noi, precum oile care savureaza sarea, le urmarim.
Exista lucruri mult mai importante, daca vom urmari in continuare aceste nimicuri ne vom transforma in ceea ce urmarim. Ar trebui sa ne axam pe modele de succes de viata, pe probleme universale care ne-ar putea ajuta sa crestem intelectual, spiritual si care in final ne-ar transforma in modele de urmat. Aceasta este o mare problema actuala, in lumea de azi exista din ce in ce mai putine modele de urmat - nu mai exista acei lideri care ne-ar putea trezi din aceasta mizerie si pe care copii nostri sa ii cunoasca si sa spuna ca atunci cand vor fi mari vor vrea sa fie ca ei.
Nimicurile pe care le urmarim evoca exact societatea in care traim si din care facem parte, dar asta nu inseamna ca trebuie sa le si acceptam la nesfarsit. Suntem cuprinsi de o asa viteza in cazul in care tratam subiecte, indivizi si drame si ne concentram viitorul pe timp foarte scurt deoarece am pierdut siguranta si pacea de a reflecta in liniste asupra noua insine in primul rand si mai apoi asupra celorlalti.
Open your minds... lumina exista doar pentru aceia care deschid ochii si o cauta in intuneric neincetat...
Exista lucruri mult mai importante, daca vom urmari in continuare aceste nimicuri ne vom transforma in ceea ce urmarim. Ar trebui sa ne axam pe modele de succes de viata, pe probleme universale care ne-ar putea ajuta sa crestem intelectual, spiritual si care in final ne-ar transforma in modele de urmat. Aceasta este o mare problema actuala, in lumea de azi exista din ce in ce mai putine modele de urmat - nu mai exista acei lideri care ne-ar putea trezi din aceasta mizerie si pe care copii nostri sa ii cunoasca si sa spuna ca atunci cand vor fi mari vor vrea sa fie ca ei.
Nimicurile pe care le urmarim evoca exact societatea in care traim si din care facem parte, dar asta nu inseamna ca trebuie sa le si acceptam la nesfarsit. Suntem cuprinsi de o asa viteza in cazul in care tratam subiecte, indivizi si drame si ne concentram viitorul pe timp foarte scurt deoarece am pierdut siguranta si pacea de a reflecta in liniste asupra noua insine in primul rand si mai apoi asupra celorlalti.
Open your minds... lumina exista doar pentru aceia care deschid ochii si o cauta in intuneric neincetat...
joi, 29 iulie 2010
Sperante...
Conform DEX Speranta = "Sentiment de încredere în rezolvarea favorabilă a unei acțiuni, în realizarea unei dorințe; nădejde,...". Prin aceasta definitie ar trebui sa intelegem ca sperantele sunt intotdeauna un lucru pozitiv si ca orice lucru pozitiv ar trebui sa le aiba fiecare dintre noi, sa ne transforme in niste optimisti categorici......... dar oare este intr-adevar asa? Din pacate nu, sperantele de multe ori se contureaza si spre lucruri negative poate chiar inconstient. De ce spun acest lucru? Deoarece in anumite situatii poti spera ca un lucru sa se rezolve negativ pentru a da nastere unor alte actiuni care tie iti pot conveni si pe care le doresti.
Tot ce trebuie retinut aici este faptul ca orice speranta de oricare natura, poate fi influentata in mod direct numai de tine - daca nu vei interveni asupra ei rezultatul de multe ori nu este cel asteptat. Putine lucruri se intampla de la sine, din noroc sau coincidenta restul sunt doar rezultate in proportie de 90% ale propriilor actiuni momentane sau anterioare. Intr-adevar restul de 10% pot fi actiuni ale grupului din care faci parte sau ale mediului in care traiesti...
Din ceea ce observati in acest post puteti concluziona ca sunt un adept al legii atractiei universale, lege care deocamdata este la inceputul cercetarii de catre savantii omenirii dar care poate fi legea primordiala, veriga lipsa dintre constiinta umana si actiunea ei directa asupra mediului inconjurator si chiar asupra spatiului, cea mai importanta lege care guverneaza universul. Cu cat cercetarile vor fi mai amanuntie, cu cat aceasta lege va fi demonstrata si evidentiata prin lucruri concrete, cu atat mai mult veti realiza la un moment dat adevarata latura a constiintei umane individuale si universale care ne guverneaza.
Asadar, aveti grija ce va doriti constient sau inconstient, ce sperati, ce actiuni faceti voit sau la voia intamplarii, deoarece toate aceste lucruri sunt legate intre ele si intr-un moment viitor toate aceste dorinte anterioare se vor materializa... si atunci veti incepe sa recapitulati si sa va intrebati ceea ce a dus la implinirea acestor lucruri.
Deschideti-va mintea ...doriti, sperati si visati deoarece absolut totul este posibil si poate fi atins...
Tot ce trebuie retinut aici este faptul ca orice speranta de oricare natura, poate fi influentata in mod direct numai de tine - daca nu vei interveni asupra ei rezultatul de multe ori nu este cel asteptat. Putine lucruri se intampla de la sine, din noroc sau coincidenta restul sunt doar rezultate in proportie de 90% ale propriilor actiuni momentane sau anterioare. Intr-adevar restul de 10% pot fi actiuni ale grupului din care faci parte sau ale mediului in care traiesti...
Din ceea ce observati in acest post puteti concluziona ca sunt un adept al legii atractiei universale, lege care deocamdata este la inceputul cercetarii de catre savantii omenirii dar care poate fi legea primordiala, veriga lipsa dintre constiinta umana si actiunea ei directa asupra mediului inconjurator si chiar asupra spatiului, cea mai importanta lege care guverneaza universul. Cu cat cercetarile vor fi mai amanuntie, cu cat aceasta lege va fi demonstrata si evidentiata prin lucruri concrete, cu atat mai mult veti realiza la un moment dat adevarata latura a constiintei umane individuale si universale care ne guverneaza.
Asadar, aveti grija ce va doriti constient sau inconstient, ce sperati, ce actiuni faceti voit sau la voia intamplarii, deoarece toate aceste lucruri sunt legate intre ele si intr-un moment viitor toate aceste dorinte anterioare se vor materializa... si atunci veti incepe sa recapitulati si sa va intrebati ceea ce a dus la implinirea acestor lucruri.
Deschideti-va mintea ...doriti, sperati si visati deoarece absolut totul este posibil si poate fi atins...
luni, 19 iulie 2010
Capul sus...
Ma intristeaza la maxim faptul ca va trebui sa scriu acest post atat de pesmist. Gandurile care imi rascolesc mintea si freamata sa fie revarsate isi gasesc locul doar odata acolo, incerc sa le sterg pe fiecare, dar sunt atat de multe si se intorc necontenit precum valurile si se sparg la tarmurile limitelor mele doar pentru a lasa locul altora ... si altora ...
Fiecare dintre noi a avut o copilarie, mai mult sau mai putin fericita, fiecare dintre noi a avut si poate mai are vise, a avut si poate mai are idealuri si scopuri atat de inalte a caror prioritate o stim numai noi... Daca veti sta si veti analiza aceste visuri ale copilariei, din pacate veti avea parte de cateva deziluzii, veti observa ca pe masura ce a trecut timpul acestea s-au modificat, putin cate putin dar sigur, pana cand in unele cazuri s-au schimbat radical. Desigur exista si exceptii fericite dar sunt atat de putine...Avand in vedere aceste lucruri cum poti sa-ti canalizezi fortele pentru viitor, cand vezi ca aproape totul se va modifica si aproape niciodata nu va fi cum ti-ai dori? Cum poti merge mai departe, prin aceasta mocirla bolnava de neajunsuri, prin acest sistem invechit si inchis al acestei tari, al acestei societati care se hraneste cu fiecare pas gresit pe care il faci ?... In posturile anterioare spuneam ca singura solutie este doar in noi si numai noi decidem daca vrem sa o urmam, dar pe zi ce trece mi-e teama ca nu va fi de ajuns...ne este frica sa mergem inainte, sa luam uneori decizii dure chiar daca stim ca aceastea ar fi cele corecte.
Inca mai luptam, dar va spun sigur ca acelasi lucru l-au mai incercat si altii fara succes si au abandonat in indiferenta. Inca mai incercam, ne zbatem dar pentru fiecare unitate castigata, oferim inapoi mult mai mult, oferim ceva care ne consuma incet,... incet... si in acelasi timp ne face mult mai rai fata de ceilalti, ne izoleaza...sfarsind in final in a ne duce in unele situatii care tind spre extremitatitile normalitatii dupa care tanjim atat de vehement cateodata...
Sunt zile,... din ce in ce mai multe, in care orice ai face, nu merge, nu mai merge, in care termini tot ce ai avut de oferit, in care pur si simplu nu mai poti si atunci cazi, ingenunchezi si te intrebi cat vei mai putea suporta...Unii dintre noi au puterea ca in acele momente sa se ridice si sa continue, mojoritatea insa nu...acest lucru este trist. Fiecare dintre noi are niste rotite pe care daca sti cum sa le invarti aceea persoana va merge inainte... dar exista si viceversa...
Capul sus! vor exista zile in care vor fi posturi mai optimiste si mai vesele si chiar daca nu vor veni de la sine eu voi fi atunci aici, le voi forta ...pana cand vor deveni optimiste...si le voi expune...
Toti avem cate o minte sclipitoare, depinde doar de noi cat de mult o deschidem si o folosim si atunci orice scop va trece pe nivelul doi deoarece sigur va fi atins.
Fiecare dintre noi a avut o copilarie, mai mult sau mai putin fericita, fiecare dintre noi a avut si poate mai are vise, a avut si poate mai are idealuri si scopuri atat de inalte a caror prioritate o stim numai noi... Daca veti sta si veti analiza aceste visuri ale copilariei, din pacate veti avea parte de cateva deziluzii, veti observa ca pe masura ce a trecut timpul acestea s-au modificat, putin cate putin dar sigur, pana cand in unele cazuri s-au schimbat radical. Desigur exista si exceptii fericite dar sunt atat de putine...Avand in vedere aceste lucruri cum poti sa-ti canalizezi fortele pentru viitor, cand vezi ca aproape totul se va modifica si aproape niciodata nu va fi cum ti-ai dori? Cum poti merge mai departe, prin aceasta mocirla bolnava de neajunsuri, prin acest sistem invechit si inchis al acestei tari, al acestei societati care se hraneste cu fiecare pas gresit pe care il faci ?... In posturile anterioare spuneam ca singura solutie este doar in noi si numai noi decidem daca vrem sa o urmam, dar pe zi ce trece mi-e teama ca nu va fi de ajuns...ne este frica sa mergem inainte, sa luam uneori decizii dure chiar daca stim ca aceastea ar fi cele corecte.
Inca mai luptam, dar va spun sigur ca acelasi lucru l-au mai incercat si altii fara succes si au abandonat in indiferenta. Inca mai incercam, ne zbatem dar pentru fiecare unitate castigata, oferim inapoi mult mai mult, oferim ceva care ne consuma incet,... incet... si in acelasi timp ne face mult mai rai fata de ceilalti, ne izoleaza...sfarsind in final in a ne duce in unele situatii care tind spre extremitatitile normalitatii dupa care tanjim atat de vehement cateodata...
Sunt zile,... din ce in ce mai multe, in care orice ai face, nu merge, nu mai merge, in care termini tot ce ai avut de oferit, in care pur si simplu nu mai poti si atunci cazi, ingenunchezi si te intrebi cat vei mai putea suporta...Unii dintre noi au puterea ca in acele momente sa se ridice si sa continue, mojoritatea insa nu...acest lucru este trist. Fiecare dintre noi are niste rotite pe care daca sti cum sa le invarti aceea persoana va merge inainte... dar exista si viceversa...
Capul sus! vor exista zile in care vor fi posturi mai optimiste si mai vesele si chiar daca nu vor veni de la sine eu voi fi atunci aici, le voi forta ...pana cand vor deveni optimiste...si le voi expune...
Toti avem cate o minte sclipitoare, depinde doar de noi cat de mult o deschidem si o folosim si atunci orice scop va trece pe nivelul doi deoarece sigur va fi atins.
luni, 5 iulie 2010
Aparente...
De multe ori am intalnit persoane spunand: l-ai vazut pe acela sigur e "nu stiu cum", sigur face "nu stiu ce".... o sa se spuna ca: - Da, e clasicul "aparentele insala" - sa stiti ca aparentele totusi nu insala, ne inselam singuri - noi ne lasam condusi de idei preconcepute si fapte din trecutul nostru care asociate intre ele dau nastere acestor aparente care bineinteles ca ne insala, deoarece chiar daca exista asemanari comportamentale in final suntem unici. Ca sa vin cu un exemplu concret aici, am sa va spun doar faptul ca atunci cand o familie este in fata binecuvantarii de a avea un copil si se gandeste la viitorul nume al acestuia, la alegerea numelui parintii se vor gandi doar la numele persoanelor pe care ei le considera "OK" in viata lor. Nu vor alege nicioadata un nume al unei persoane care nu le-a placut, uitand ca viitorul copil va fi unic si ca asemanarea numelui nu va avea nici o legatura cu o alta persoana.
Cam astia suntem niciodata nu cautam sa vedem totul, in ansamblu, sa cautam sa vedem lucrurile obiectiv. Ne rezumam sa fim patetici, sa catalogam persoane dupa anumite tipare care practic nu exista decat in mintea noastra.
Nu poti sa te pronunti asupra unei persoane, asupra caracterului si personalitatii acelei fiinte doar ca ti s-a parut tie ca aspectul ei fiziologic sau anumite gesturi ale ei ti s-au parut nu stiu cum. In primul rand fiecare persoana trebuie inteleasa, incercarea de a te pune in locul ei este un lucru binevenit in descoperirea adevaratelor calitati pozitive sau negative ale acelui individ. Incercati sa il intelegeti si de multe ori veti fi surprinsi de ceea ce veti descopeti. Si aici mai intervine un factor foarte important, lucrul acesta de a cauta a intelege o anumita persoana - se simte de catre persoana in cauza - faptul ca il analizezi obiectiv ii creaza o stare de normalitate, de un firesc bine si atunci il va duce spre calea sinceritatii - iar pe tine spre niste rezultate corecte eliminand toate aparentele.
Deschideti-va mintea si sa nu va mirati daca veti descoperi ca toate lucrurile si persoanele care va inconjoara sunt cu totul "altfel".
joi, 1 iulie 2010
Indiferenta...
Din pacate pe zi ce trece devenim tot mai singuri, cuvinte precum "solidaritate", "constiinta" sau "moralitate" sunt din ce in ce mai mult uitate si ne avantam cu pasi repezi intr-o agonie interioara individuala in care doar mimam ca traim, in care si actiunile pe care le facem si deciziile pe care le luam nu isi mai capata increderea de sine necesara fiecaruia pentru a continua.
Indiferenta incet, incet ne acapareaza tot mai mult si uitam cum este sa ai incredere in cineva, sa il ajuti cu adevarat si sa ii fi aproape. Suntem meschini, cu mii de fete si am ajuns sa traim doar pentru noi uitand ca facem parte dintr-un complex universal unit. Sistemul in care traim este atat de primitiv incat nu realizam ca in afara de servici, familie si actiuni de rutina ar trebui sa ne deschidem mintea si catre "altceva". Nu va lasati cuprinsi de indiferenta deoarece aceasta este parte din trecut si dovedeste inferioritate fata de toti ceilalti semeni ai nostri.
Intr-adevar conditiile in care traim, sistemul politic, lipsa de modele adevarate intelectuale si artistice, sclavagismul economic din Romania din clipa de fata incurajeaza aceste calitati negative care cresc si se cuibaresc in noi tot mai adanc, dar nu va inchideti intr-o cusca interioara, nu va lasati dresati si condusi in mediocritate, nu refuzati a ridica capul catre ceilalti, catre intreaga lume caci veti sfarsi la fel cum traiti.
Nu va asteptati la minuni, la schimbari uluitoare ale vietii deoarece ele nu o sa vina. Insasi Divinitatea, asa primitiv cum o percem noi actual, nu ne poate ajuta - raspunsul este in noi. Stiu, acest raspuns este foarte greu de gasit, de interpretat, de urmat chiar, dar este cel mai cinstit fata de noi, este cel mai curat si unul dintre cele mai inalte sentimente - iar daca veti gasi aceste raspunsuri interioare si le veti si comunica mai departe catre ceilalti (ca mine de exemplu in aceste momente cand va scriu) veti invinge acest neajuns al indiferentei si satisfactia pe care o veti obtine nu va avea granite, va va permite sa vedeti lucruri sau lucrurile in niste moduri la care nici nu va gandeati inainte ca exista.
Viata trebuie vanata clipa de clipa pentru a fi traita la adevarata ei valoare...
Indiferenta incet, incet ne acapareaza tot mai mult si uitam cum este sa ai incredere in cineva, sa il ajuti cu adevarat si sa ii fi aproape. Suntem meschini, cu mii de fete si am ajuns sa traim doar pentru noi uitand ca facem parte dintr-un complex universal unit. Sistemul in care traim este atat de primitiv incat nu realizam ca in afara de servici, familie si actiuni de rutina ar trebui sa ne deschidem mintea si catre "altceva". Nu va lasati cuprinsi de indiferenta deoarece aceasta este parte din trecut si dovedeste inferioritate fata de toti ceilalti semeni ai nostri.
Intr-adevar conditiile in care traim, sistemul politic, lipsa de modele adevarate intelectuale si artistice, sclavagismul economic din Romania din clipa de fata incurajeaza aceste calitati negative care cresc si se cuibaresc in noi tot mai adanc, dar nu va inchideti intr-o cusca interioara, nu va lasati dresati si condusi in mediocritate, nu refuzati a ridica capul catre ceilalti, catre intreaga lume caci veti sfarsi la fel cum traiti.
Nu va asteptati la minuni, la schimbari uluitoare ale vietii deoarece ele nu o sa vina. Insasi Divinitatea, asa primitiv cum o percem noi actual, nu ne poate ajuta - raspunsul este in noi. Stiu, acest raspuns este foarte greu de gasit, de interpretat, de urmat chiar, dar este cel mai cinstit fata de noi, este cel mai curat si unul dintre cele mai inalte sentimente - iar daca veti gasi aceste raspunsuri interioare si le veti si comunica mai departe catre ceilalti (ca mine de exemplu in aceste momente cand va scriu) veti invinge acest neajuns al indiferentei si satisfactia pe care o veti obtine nu va avea granite, va va permite sa vedeti lucruri sau lucrurile in niste moduri la care nici nu va gandeati inainte ca exista.
Viata trebuie vanata clipa de clipa pentru a fi traita la adevarata ei valoare...
joi, 17 iunie 2010
Varful unui aisberg ....
Consider ca imaginea noastra ca persoana fata de toti ceilalti, fata de toate celalalte fiinte reprezinta doar maxim 10% din adevarata noastra personalitate. Ceea ce gasim, ceea ce vedem, ceea ce cunostem cand spunem ca stim o persoana este doar varful unui aisberg. Ceea ce ramane, ceea ce reprezinta cu adevarat si este foarte important nu va fi cunoscut niciodata - ramane undeva in noi, tacut, de gheata stabatand singuratic pentru totdeauna oceanul netarmuit al propriilor noastre vieti.
Indiferent de legatura familiara, casatoria sau orice alta forma de prietenie, aceasta nu va fi niciodata pretuita la adevarata ei valoare deoarece fiecare dintre noi se inchide in propriile conceptii, idei, amintiri si secrete mai mari, mai mici pe care le consideram noi ca nu ar fi bine sa le stie toata lumea.
Se spune ca intr-un viitor mai apropiat sau mai departat vom ajunge la posibilitatea ca noi ca umanitate sa avem o constiinta comuna - oare suntem pregatiti pentru asa ceva? Oare vom avea posibilitatea vreodata si vom vrea cu adevarat ca acest lucru sa se intample? Sunt sigur ca da.....nu stiu exact perioada de timp care va trece dar sigur se va intampla, deoarece noi ca fiinte suntem capabili de acest lucru iar cand toate interesele noastre se vor contura intr-un scop comun si vom elimina toate necesitatile materiale de orice tip vom gasi calea spre acest miracol. Atunci cand vom sti exact ce gandeste unul din semenii nostri ii vom putea spune cu adevarat ca il cunoastem, ii vom putea spune ca il intelegem si cu adevarat ii vom putea fi aproape.
Momentan, in aceasta privinta, in felul in care ne traim vietile fata de semenii nostri, ne aflam intr-o epoca glaciara, rece si ascunsa in care putem spune ca exista doar lucruri asemenea noua dar pe care nu le putem cuprinde in tot intregul lor. Suntem foarte indiferenti, calici, capriciosi, orgoliosi si inchisi fata de toti. Avem mii de fete pe care le afisam zilnic si cu care defilam pe podiumul mizer al carnavalului vietii - unele fete ne plac, altele nu, cu altele ne-am obisnuit, cu altele facem compromisuri dar nu putem vedea si dincolo de acele masti - ne multumim cu putin....
Open your minds, faptul ca nu ne gandim la anumite lucruri asta nu inseamna ca ele nu exista....
Indiferent de legatura familiara, casatoria sau orice alta forma de prietenie, aceasta nu va fi niciodata pretuita la adevarata ei valoare deoarece fiecare dintre noi se inchide in propriile conceptii, idei, amintiri si secrete mai mari, mai mici pe care le consideram noi ca nu ar fi bine sa le stie toata lumea.
Se spune ca intr-un viitor mai apropiat sau mai departat vom ajunge la posibilitatea ca noi ca umanitate sa avem o constiinta comuna - oare suntem pregatiti pentru asa ceva? Oare vom avea posibilitatea vreodata si vom vrea cu adevarat ca acest lucru sa se intample? Sunt sigur ca da.....nu stiu exact perioada de timp care va trece dar sigur se va intampla, deoarece noi ca fiinte suntem capabili de acest lucru iar cand toate interesele noastre se vor contura intr-un scop comun si vom elimina toate necesitatile materiale de orice tip vom gasi calea spre acest miracol. Atunci cand vom sti exact ce gandeste unul din semenii nostri ii vom putea spune cu adevarat ca il cunoastem, ii vom putea spune ca il intelegem si cu adevarat ii vom putea fi aproape.
Momentan, in aceasta privinta, in felul in care ne traim vietile fata de semenii nostri, ne aflam intr-o epoca glaciara, rece si ascunsa in care putem spune ca exista doar lucruri asemenea noua dar pe care nu le putem cuprinde in tot intregul lor. Suntem foarte indiferenti, calici, capriciosi, orgoliosi si inchisi fata de toti. Avem mii de fete pe care le afisam zilnic si cu care defilam pe podiumul mizer al carnavalului vietii - unele fete ne plac, altele nu, cu altele ne-am obisnuit, cu altele facem compromisuri dar nu putem vedea si dincolo de acele masti - ne multumim cu putin....
Open your minds, faptul ca nu ne gandim la anumite lucruri asta nu inseamna ca ele nu exista....
duminică, 13 iunie 2010
Realitatea un vis...?
Voi vorbi astazi despre un subiect pe care nu l-am mai dezbatut cu nimeni pana acum: realitatea si timpul.
Inca din copilarie vi s-a intamplat sa traiti emotii, intamplari, totul sa vi sa para foarte real dar in final sa va treziti si sa constientizati ca totul a fost doar un vis......Acum va intreb: realitatea pe care o traiti in acest moment cand cititi aceste randuri sunteti siguri 100% ca nu este un vis??? Cred ca niciunul dintre voi nu va da un raspuns afirmativ cu acest procent. Granitele intre vis si realitate sunt foarte mici si de multe ori sunt incalcate si de o parte si de cealalta. Spun asta deoarece de multe ori iti doresti ca un vis sa fie realitate, in majoritatea cazurilor pozitive si cum este si normal majoritatea intamplarilor reale negative iti doresti sa fie doar vise. Este absolut minunata mintea noastra si produsele pe care le naste. Ati observat ca intr-un vis nu exista conceptia timpului?? Totul se petrece fara aceasta unitate de masura... se pot desfasura fapte, evenimente doar pentru un minut sau se pot insira ani intregi si in final totul sa fie un vis.......Oare asa este si realitatea?? De multe ori ne rezumam la acest "timp" care pentru toti dintre noi este insuficient. Ce ar fi daca v-as putea spune ca acest "timp" practic nu exista si este relativ. In momentul in care iti doresti anumite lucruri foarte mult.... intr-un fel sau altul aceste lucruri se vor intampla si nu va depinde de timp - va depinde de o lege a atractiei universale. In multe domenii suntem inca foarte primitivi dar mintea noastra ne ofera suficiente indicii pentru a le dezvolta si intr-un final pentru a le folosi in beneficiul nostru. Timpul este ca o ata......atat..... Fiinta umana este capabila sa il cronometreze in diverse unitati de masura, sa isi desfasoare diverse activitati in functie de el dar in final daca poti vizualiza de undeva de sus vei vedea ca este doar o ata pe care sunt agatate diverse evenimente.
Asa cum intr-un vis cateodata ai posibilitatea sa il controlezi, sa iti dai seama ca este un vis si in functie de natura lui sa il continui cum doresti sau sa te trezesti, asa ar fi firesc sa controlam si realitatea fara obstacole, fara unitati de masura si conceptii...
Traiti-va viata ca un vis deoarece la un moment dat s-ar putea sa va treziti si sa descoperiti ca traiti cu totul alta realitate si atunci s-ar putea sa regretati tot ce ati fi putut face in acel vis......
marți, 8 iunie 2010
Fericirea un ideal...?
In acest post voi vorbi despre fericire, este ea oare un ideal? Aceasta este o intrebare la care va veti raspunde fiecare dintre voi odata cu trecerea timpului.
Incepem cu definitia fericirii conform DEX: "Fericire = Stare de mulțumire sufletească intensă și deplină". Oare aceasta stare o atingem vreodata la apogeu? Sincer eu cred ca nu. Spun acest lucru din cauza ca omul prin natura lui a fost creat si incearca intotdeauna sa evolueze. Aceasta evolutie se traduce in mod automat in "mai mult". Ati observat vreodata ca indiferent de telul, obiectivul pe care il aveti si pentru care ati muncit si ati trudit o buna bucata de timp va da o satisfactie doar temporara? Imediat atins acel nivel va veti fixa altul mai inalt si normal asa este si firesc... Totusi, exista si persoane care ajunse la o anumita varsta spun ca sunt fericite si multumite cu tot ce au facut in viata si unde au ajuns - intr-adevar acele persoane trebuie respectate pentru ceea ce au cladit dar nu cred ca acele persoane au incheiat vreodata in as dori ceva. Exista doar o stare de consolare, oarecum de plafonare, de oboseala a ceea ce au realizat pana atunci.
Eu personal nu am incercat acest sentiment pe deplin pana acum, poate conditiile de trai, poate tara in care traim, poate tot anturajul meu nu au dus la implinirea acestui sentiment. Totusi, cred eu ca fericirea se si castiga nu conteaza doar elementele enumerate mai sus, conteaza idealurile, obiectivele si persoana care si le stabileste. Din punctul meu de vedere fericirea este un ideal - este un obiectiv maret- daca il voi atinge vreodata nu stiu, dar incet, incet, cu fiecare zi din viata ma apropii de el deoarece in fond stiti ce va conta in final? Va conta doar faptul ca odata fixat un astfel de obiectiv inalt, automat toate treptele care duc la acest obiectiv sunt cucerite si urcate uneori mai greu, uneori mai usor dar raman urcate.....raman acolo undeva in sufletul meu si la un moment voi putea spune ca tot ceea ce a insemnat urcarea acestor trepte a fost un drum spre fericire, iar un drum spre fericire nu poate fi decat minunat.
In finalul acestui post am sa va urez ceva ce mie imi place foarte mult, o replica dintr-un film:"Va doresc fiecaruia dintre voi sa va puteti trezi intr-o dimineata si sa spuneti ca azi nu va doriti nimic deoarece deja le-ati facut pe toate si aveti totul!!!".
Incepem cu definitia fericirii conform DEX: "Fericire = Stare de mulțumire sufletească intensă și deplină". Oare aceasta stare o atingem vreodata la apogeu? Sincer eu cred ca nu. Spun acest lucru din cauza ca omul prin natura lui a fost creat si incearca intotdeauna sa evolueze. Aceasta evolutie se traduce in mod automat in "mai mult". Ati observat vreodata ca indiferent de telul, obiectivul pe care il aveti si pentru care ati muncit si ati trudit o buna bucata de timp va da o satisfactie doar temporara? Imediat atins acel nivel va veti fixa altul mai inalt si normal asa este si firesc... Totusi, exista si persoane care ajunse la o anumita varsta spun ca sunt fericite si multumite cu tot ce au facut in viata si unde au ajuns - intr-adevar acele persoane trebuie respectate pentru ceea ce au cladit dar nu cred ca acele persoane au incheiat vreodata in as dori ceva. Exista doar o stare de consolare, oarecum de plafonare, de oboseala a ceea ce au realizat pana atunci.
Eu personal nu am incercat acest sentiment pe deplin pana acum, poate conditiile de trai, poate tara in care traim, poate tot anturajul meu nu au dus la implinirea acestui sentiment. Totusi, cred eu ca fericirea se si castiga nu conteaza doar elementele enumerate mai sus, conteaza idealurile, obiectivele si persoana care si le stabileste. Din punctul meu de vedere fericirea este un ideal - este un obiectiv maret- daca il voi atinge vreodata nu stiu, dar incet, incet, cu fiecare zi din viata ma apropii de el deoarece in fond stiti ce va conta in final? Va conta doar faptul ca odata fixat un astfel de obiectiv inalt, automat toate treptele care duc la acest obiectiv sunt cucerite si urcate uneori mai greu, uneori mai usor dar raman urcate.....raman acolo undeva in sufletul meu si la un moment voi putea spune ca tot ceea ce a insemnat urcarea acestor trepte a fost un drum spre fericire, iar un drum spre fericire nu poate fi decat minunat.
In finalul acestui post am sa va urez ceva ce mie imi place foarte mult, o replica dintr-un film:"Va doresc fiecaruia dintre voi sa va puteti trezi intr-o dimineata si sa spuneti ca azi nu va doriti nimic deoarece deja le-ati facut pe toate si aveti totul!!!".
vineri, 4 iunie 2010
Self confident.....
Este incredibil cat de puternice pot fi aceste doua cuvinte luate per ansamblu si intelese deplin.....
Pentru mine reprezinta baza unei persoane ce ii innobileaza personalitatea. Este primul pas a incepe sa-ti cladesti teluri, obiective, principii..... - din aceasta cauza am ales ca si prim subiect dezbatut acest titlu.
Increderea in sine......consider ca doar pesoanele puternice o au, atat din punct de vedere pozitiv cat si negativ. Cunosc foarte multe persoane care au pierdut acest lucru, fie din cauza unor dezamagiri interioare, fie din cauza unor evenimente, fie chiar din cauza persoanelor din jurul lor, anturajelor din care fac parte.
Sa le luam pe rand: dezamagirile interioare - exista momente in viata cand datorita situatiei respective din acel moment trebuie sa iei parte la niste actiuni. Bineinteles, aceste actiuni pot fi bune sau rele de la inceput, dar exista si premisa ca actiunile bune sa se transforme ulterior in unele rele dupa trecerea timpului. Aceste actiuni nu sunt anticipabile, dar asta nu inseamna ca dupa ce s-au dovedit a fi rele trebuie sa se transforme in dezamagiri. O actiune luata de tine intr-un anumit moment trebuie sa fie intangibila oricaror regrete ulterioare ale tale. Spun asta deoarece daca a fost buna e OK, chiar daca nu a fost asa o poti analiza si te va face sa treci mai usor mai departe. In concluzie, in ambele cazuri se va transforma intr-o actiune benefica pentru tine deoarece tu ai luat-o atunci si poate in acele conditii nu aveai altceva mai bun de facut. Atat timp cat este a ta nu trebuie regretata ci respectata.
Dezamagirile cauzate de catre evenimente te vor duce mereu in trecut "ce ai fi facut daca... sau daca ai fi procedat altfel" cuvinte care se aud in mintea multora - un om care va trai din astfel de amintiri nu va putea merge mai departe, isi va alimenta si mari tot timpul plafonul sub care se afla. Intr-adevar evenimente se produc de multe ori mai mult rele decat bune - dar si asta este doar o conceptie, din cauza ca lucrurile care te ranesc iti vor ramane mai usor intiparite in minte. Cele bune, in mintea noastra le consideram ca si cum ar fi normale si atunci le uitam mai usor si in final vor fi ignorate de sinele nostru . Atat evenimentele bune cat si rele se afla incontinuu intr-o balanta si trebuie analizate in egala masura pentru a merge mai departe.
Dezamagirile provocate de familie, prieteni, colegi de munca, apropiati......uneori foarte dureroase dar nu fac altceva decat sa te faca sa te concentrezi asupra altor persoane si atunci vei avea mai putin timp pentru tine - ceea ce este grav. Nu spun sa nu tii la persoanele respective, sa nu le iubesti sau sa nu ai sentimente pentru ele, dar nu te astepta ca ele sa fie de fiecare data in acord cu ideile si gandurile tale. Oricat, de mult si-ar dori acest lucru, de multe ori nu vor putea, deoarece toti suntem unici ca indivizi cu destine si obiective diferite. Desigur, exista si unele pesoane care te vor rani intentionat, dar nici asta nu trebuie sa te impiedice. Raspunsul la toate aceste trairi si la a trece mai departe este doar in tine - cu cat tu te vei cunoaste foarte bine si vei avea incredere in tine, vei fi capabil sa analizezi persoana din jurul tau, sa o intelegi, sa ii anticipezi actiunile si sa o ajuti eventual in final sa nu te dezamageasca.
Increderea in sine te face sa fi un caracter puternic si capabil sa treci peste orice, toate persoanele care isi dau seama de acest lucru sunt deosebite, se impun si in diverse grupuri se fac remarcate foarte usor. Daca tu nu ai incredere in tine nu te astepta ca altcineva sa o faca, o persoana dezamagita de sine din anumite motive este distrusa si nu va merge niciodata mai departe. Drept urmare, fiti mandri de voi, de minunata viata pe care o aveti, nu regretati, nu va schimbati daca un eveniment s-a dovedit a fi nefast si nu cereti de la anturajul vostru actiuni pe care nu le vor face - toate aceste lucruri va vor face sa mergeti tot timpul mai departe si este cheia pentru atingerea oricaror obiective pe care le-ati avea.
Smile, life is beautiful .........
miercuri, 2 iunie 2010
La inceput a fost inceputul......
Salutare tuturor,
Am creat acest blog din dorinta de a comunica celorlalti gandurile mele.
Unii vor spune ca toti avem ganduri si asta nu e cu nimic mai special - as vrea sa-i contrazic si sa le transmit ca fiecare persoana, individ cu propriile sale ganduri este unic si daca ar asterne oricare din ei pe hartie acele ganduri, viata respectiva, toate acele opere ar deveni bestseller-uri.
Ma consider o persoana destul de dificila si complexa cu orizonturi foarte largi si deschise, sper ca gandurile mele sa le astern destul de coerent si sa ma fac cat mai usor inteles - cand lucrul acesta nu se va intampla, sau daca veti dori detalii suplimentare as vrea sa ma anuntati.
In majoritatea lucrurilor imi place sa fiu obiectiv, un observator al vietii foarte atent pana la si cele mai mici detalii, care critica si apreciaza cu aceeasi moneda.
Voi incerca sa ma intalnesc aici cu voi destul de des si ma bucur ca incet, incet fiecare dintre voi va fi parte din my space.
Si acesta a fost inceputul...........
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
