Capul sus...

Ma intristeaza la maxim faptul ca va trebui sa scriu acest post atat de pesmist. Gandurile care imi rascolesc mintea si freamata sa fie revarsate isi gasesc locul doar odata acolo, incerc sa le sterg pe fiecare, dar sunt atat de multe si se intorc necontenit precum valurile si se sparg la tarmurile limitelor mele doar pentru a lasa locul altora ... si altora ...

Fiecare dintre noi a avut o copilarie, mai mult sau mai putin fericita, fiecare dintre noi a avut si poate mai are vise, a avut si poate mai are idealuri si scopuri atat de inalte a caror prioritate o stim numai noi... Daca veti sta si veti analiza aceste visuri ale copilariei, din pacate veti avea parte de cateva deziluzii, veti observa ca pe masura ce a trecut timpul acestea s-au modificat, putin cate putin dar sigur, pana cand in unele cazuri s-au schimbat radical. Desigur exista si exceptii fericite dar sunt atat de putine...Avand in vedere aceste lucruri cum poti sa-ti canalizezi fortele pentru viitor, cand vezi ca aproape totul se va modifica si aproape niciodata nu va fi cum ti-ai dori? Cum poti merge mai departe, prin aceasta mocirla bolnava de neajunsuri, prin acest sistem invechit si inchis al acestei tari, al acestei societati care se hraneste cu fiecare pas gresit pe care il faci ?... In posturile anterioare spuneam ca singura solutie este doar in noi si numai noi decidem daca vrem sa o urmam, dar pe zi ce trece mi-e teama ca nu va fi de ajuns...ne este frica sa mergem inainte, sa luam uneori decizii dure chiar daca stim ca aceastea ar fi cele corecte.

Inca mai luptam, dar va spun sigur ca acelasi lucru l-au mai incercat si altii fara succes si au abandonat in indiferenta. Inca mai incercam, ne zbatem dar pentru fiecare unitate castigata, oferim inapoi mult mai mult, oferim ceva care ne consuma incet,... incet... si in acelasi timp ne face mult mai rai fata de ceilalti, ne izoleaza...sfarsind in final in a ne duce in unele situatii care tind spre extremitatitile normalitatii dupa care tanjim atat de vehement cateodata...

Sunt zile,... din ce in ce mai multe, in care orice ai face, nu merge, nu mai merge, in care termini tot ce ai avut de oferit, in care pur si simplu nu mai poti si atunci cazi, ingenunchezi si te intrebi cat vei mai putea suporta...Unii dintre noi au puterea ca in acele momente sa se ridice si sa continue, mojoritatea insa nu...acest lucru este trist. Fiecare dintre noi are niste rotite pe care daca sti cum sa le invarti aceea persoana va merge inainte... dar exista si viceversa...

Capul sus! vor exista zile in care vor fi posturi mai optimiste si mai vesele si chiar daca nu vor veni de la sine eu voi fi atunci aici, le voi forta ...pana cand vor deveni optimiste...si le voi expune...

Toti avem cate o minte sclipitoare, depinde doar de noi cat de mult o deschidem si o folosim si atunci orice scop va trece pe nivelul doi deoarece sigur va fi atins.