Varful unui aisberg ....

Consider ca imaginea noastra ca persoana fata de toti ceilalti, fata de toate celalalte fiinte reprezinta doar maxim 10% din adevarata noastra personalitate. Ceea ce gasim, ceea ce vedem, ceea ce cunostem cand spunem ca stim o persoana este doar varful unui aisberg. Ceea ce ramane, ceea ce reprezinta cu adevarat si este foarte important nu va fi cunoscut niciodata - ramane undeva in noi, tacut, de gheata stabatand singuratic pentru totdeauna oceanul netarmuit al propriilor noastre vieti.

Indiferent de legatura familiara, casatoria sau orice alta forma de prietenie, aceasta nu va fi niciodata pretuita la adevarata ei valoare deoarece fiecare dintre noi se inchide in propriile conceptii, idei, amintiri si secrete mai mari, mai mici pe care le consideram noi ca nu ar fi bine sa le stie toata lumea.

Se spune ca intr-un viitor mai apropiat sau mai departat vom ajunge la posibilitatea ca noi ca umanitate sa avem o constiinta comuna - oare suntem pregatiti pentru asa ceva? Oare vom avea posibilitatea vreodata si vom vrea cu adevarat ca acest lucru sa se intample? Sunt sigur ca da.....nu stiu exact perioada de timp care va trece dar sigur se va intampla, deoarece noi ca fiinte suntem capabili de acest lucru iar cand toate interesele noastre se vor contura intr-un scop comun si vom elimina toate necesitatile materiale de orice tip vom gasi calea spre acest miracol. Atunci cand vom sti exact ce gandeste unul din semenii nostri ii vom putea spune cu adevarat ca il cunoastem, ii vom putea spune ca il intelegem si cu adevarat ii vom putea fi aproape.

Momentan, in aceasta privinta, in felul in care ne traim vietile fata de semenii nostri, ne aflam intr-o epoca glaciara, rece si ascunsa in care putem spune ca exista doar lucruri asemenea noua dar pe care nu le putem cuprinde in tot intregul lor. Suntem foarte indiferenti, calici, capriciosi, orgoliosi si inchisi fata de toti. Avem mii de fete pe care le afisam zilnic si cu care defilam pe podiumul mizer al carnavalului vietii - unele fete ne plac, altele nu, cu altele ne-am obisnuit, cu altele facem compromisuri dar nu putem vedea si dincolo de acele masti - ne multumim cu putin....

Open your minds, faptul ca nu ne gandim la anumite lucruri asta nu inseamna ca ele nu exista....

Realitatea un vis...?

Voi vorbi astazi despre un subiect pe care nu l-am mai dezbatut cu nimeni pana acum: realitatea si timpul.

Inca din copilarie vi s-a intamplat sa traiti emotii, intamplari, totul sa vi sa para foarte real dar in final sa va treziti si sa constientizati ca totul a fost doar un vis......Acum va intreb: realitatea pe care o traiti in acest moment cand cititi aceste randuri sunteti siguri 100% ca nu este un vis??? Cred ca niciunul dintre voi nu va da un raspuns afirmativ cu acest procent. Granitele intre vis si realitate sunt foarte mici si de multe ori sunt incalcate si de o parte si de cealalta. Spun asta deoarece de multe ori iti doresti ca un vis sa fie realitate, in majoritatea cazurilor pozitive si cum este si normal majoritatea intamplarilor reale negative iti doresti sa fie doar vise. Este absolut minunata mintea noastra si produsele pe care le naste. Ati observat ca intr-un vis nu exista conceptia timpului?? Totul se petrece fara aceasta unitate de masura... se pot desfasura fapte, evenimente doar pentru un minut sau se pot insira ani intregi si in final totul sa fie un vis.......Oare asa este si realitatea?? De multe ori ne rezumam la acest "timp" care pentru toti dintre noi este insuficient. Ce ar fi daca v-as putea spune ca acest "timp" practic nu exista si este relativ. In momentul in care iti doresti anumite lucruri foarte mult.... intr-un fel sau altul aceste lucruri se vor intampla si nu va depinde de timp - va depinde de o lege a atractiei universale. In multe domenii suntem inca foarte primitivi dar mintea noastra ne ofera suficiente indicii pentru a le dezvolta si intr-un final pentru a le folosi in beneficiul nostru. Timpul este ca o ata......atat..... Fiinta umana este capabila sa il cronometreze in diverse unitati de masura, sa isi desfasoare diverse activitati in functie de el dar in final daca poti vizualiza de undeva de sus vei vedea ca este doar o ata pe care sunt agatate diverse evenimente.

Asa cum intr-un vis cateodata ai posibilitatea sa il controlezi, sa iti dai seama ca este un vis si in functie de natura lui sa il continui cum doresti sau sa te trezesti, asa ar fi firesc sa controlam si realitatea fara obstacole, fara unitati de masura si conceptii...

Traiti-va viata ca un vis deoarece la un moment dat s-ar putea sa va treziti si sa descoperiti ca traiti cu totul alta realitate si atunci s-ar putea sa regretati tot ce ati fi putut face in acel vis......

Fericirea un ideal...?

In acest post voi vorbi despre fericire, este ea oare un ideal? Aceasta este o intrebare la care va veti raspunde fiecare dintre voi odata cu trecerea timpului.

Incepem cu definitia fericirii conform DEX: "Fericire = Stare de mulțumire sufletească intensă și deplină". Oare aceasta stare o atingem vreodata la apogeu? Sincer eu cred ca nu. Spun acest lucru din cauza ca omul prin natura lui a fost creat si incearca intotdeauna sa evolueze. Aceasta evolutie se traduce in mod automat in "mai mult". Ati observat vreodata ca indiferent de telul, obiectivul pe care il aveti si pentru care ati muncit si ati trudit o buna bucata de timp va da o satisfactie doar temporara? Imediat atins acel nivel va veti fixa altul mai inalt si normal asa este si firesc... Totusi, exista si persoane care ajunse la o anumita varsta spun ca sunt fericite si multumite cu tot ce au facut in viata si unde au ajuns - intr-adevar acele persoane trebuie respectate pentru ceea ce au cladit dar nu cred ca acele persoane au incheiat vreodata in as dori ceva. Exista doar o stare de consolare, oarecum de plafonare, de oboseala a ceea ce au realizat pana atunci.

Eu personal nu am incercat acest sentiment pe deplin pana acum, poate conditiile de trai, poate tara in care traim, poate tot anturajul meu nu au dus la implinirea acestui sentiment. Totusi, cred eu ca fericirea se si castiga nu conteaza doar elementele enumerate mai sus, conteaza idealurile, obiectivele si persoana care si le stabileste. Din punctul meu de vedere fericirea este un ideal - este un obiectiv maret- daca il voi atinge vreodata nu stiu, dar incet, incet, cu fiecare zi din viata ma apropii de el deoarece in fond stiti ce va conta in final? Va conta doar faptul ca odata fixat un astfel de obiectiv inalt, automat toate treptele care duc la acest obiectiv sunt cucerite si urcate uneori mai greu, uneori mai usor dar raman urcate.....raman acolo undeva in sufletul meu si la un moment voi putea spune ca tot ceea ce a insemnat urcarea acestor trepte a fost un drum spre fericire, iar un drum spre fericire nu poate fi decat minunat.

In finalul acestui post am sa va urez ceva ce mie imi place foarte mult, o replica dintr-un film:"Va doresc fiecaruia dintre voi sa va puteti trezi intr-o dimineata si sa spuneti ca azi nu va doriti nimic deoarece deja le-ati facut pe toate si aveti totul!!!".

Self confident.....

Este incredibil cat de puternice pot fi aceste doua cuvinte luate per ansamblu si intelese deplin.....

Pentru mine reprezinta baza unei persoane ce ii innobileaza personalitatea. Este primul pas a incepe sa-ti cladesti teluri, obiective, principii..... - din aceasta cauza am ales ca si prim subiect dezbatut acest titlu.

Increderea in sine......consider ca doar pesoanele puternice o au, atat din punct de vedere pozitiv cat si negativ. Cunosc foarte multe persoane care au pierdut acest lucru, fie din cauza unor dezamagiri interioare, fie din cauza unor evenimente, fie chiar din cauza persoanelor din jurul lor, anturajelor din care fac parte.

Sa le luam pe rand: dezamagirile interioare - exista momente in viata cand datorita situatiei respective din acel moment trebuie sa iei parte la niste actiuni. Bineinteles, aceste actiuni pot fi bune sau rele de la inceput, dar exista si premisa ca actiunile bune sa se transforme ulterior in unele rele dupa trecerea timpului. Aceste actiuni nu sunt anticipabile, dar asta nu inseamna ca dupa ce s-au dovedit a fi rele trebuie sa se transforme in dezamagiri. O actiune luata de tine intr-un anumit moment trebuie sa fie intangibila oricaror regrete ulterioare ale tale. Spun asta deoarece daca a fost buna e OK, chiar daca nu a fost asa o poti analiza si te va face sa treci mai usor mai departe. In concluzie, in ambele cazuri se va transforma intr-o actiune benefica pentru tine deoarece tu ai luat-o atunci si poate in acele conditii nu aveai altceva mai bun de facut. Atat timp cat este a ta nu trebuie regretata ci respectata.

Dezamagirile cauzate de catre evenimente te vor duce mereu in trecut "ce ai fi facut daca... sau daca ai fi procedat altfel" cuvinte care se aud in mintea multora - un om care va trai din astfel de amintiri nu va putea merge mai departe, isi va alimenta si mari tot timpul plafonul sub care se afla. Intr-adevar evenimente se produc de multe ori mai mult rele decat bune - dar si asta este doar o conceptie, din cauza ca lucrurile care te ranesc iti vor ramane mai usor intiparite in minte. Cele bune, in mintea noastra le consideram ca si cum ar fi normale si atunci le uitam mai usor si in final vor fi ignorate de sinele nostru . Atat evenimentele bune cat si rele se afla incontinuu intr-o balanta si trebuie analizate in egala masura pentru a merge mai departe.

Dezamagirile provocate de familie, prieteni, colegi de munca, apropiati......uneori foarte dureroase dar nu fac altceva decat sa te faca sa te concentrezi asupra altor persoane si atunci vei avea mai putin timp pentru tine - ceea ce este grav. Nu spun sa nu tii la persoanele respective, sa nu le iubesti sau sa nu ai sentimente pentru ele, dar nu te astepta ca ele sa fie de fiecare data in acord cu ideile si gandurile tale. Oricat, de mult si-ar dori acest lucru, de multe ori nu vor putea, deoarece toti suntem unici ca indivizi cu destine si obiective diferite. Desigur, exista si unele pesoane care te vor rani intentionat, dar nici asta nu trebuie sa te impiedice. Raspunsul la toate aceste trairi si la a trece mai departe este doar in tine - cu cat tu te vei cunoaste foarte bine si vei avea incredere in tine, vei fi capabil sa analizezi persoana din jurul tau, sa o intelegi, sa ii anticipezi actiunile si sa o ajuti eventual in final sa nu te dezamageasca.

Increderea in sine te face sa fi un caracter puternic si capabil sa treci peste orice, toate persoanele care isi dau seama de acest lucru sunt deosebite, se impun si in diverse grupuri se fac remarcate foarte usor. Daca tu nu ai incredere in tine nu te astepta ca altcineva sa o faca, o persoana dezamagita de sine din anumite motive este distrusa si nu va merge niciodata mai departe. Drept urmare, fiti mandri de voi, de minunata viata pe care o aveti, nu regretati, nu va schimbati daca un eveniment s-a dovedit a fi nefast si nu cereti de la anturajul vostru actiuni pe care nu le vor face - toate aceste lucruri va vor face sa mergeti tot timpul mai departe si este cheia pentru atingerea oricaror obiective pe care le-ati avea.

Smile, life is beautiful .........

La inceput a fost inceputul......

Salutare tuturor,

Am creat acest blog din dorinta de a comunica celorlalti gandurile mele.

Unii vor spune ca toti avem ganduri si asta nu e cu nimic mai special - as vrea sa-i contrazic si sa le transmit ca fiecare persoana, individ cu propriile sale ganduri este unic si daca ar asterne oricare din ei pe hartie acele ganduri, viata respectiva, toate acele opere ar deveni bestseller-uri.

Ma consider o persoana destul de dificila si complexa cu orizonturi foarte largi si deschise, sper ca gandurile mele sa le astern destul de coerent si sa ma fac cat mai usor inteles - cand lucrul acesta nu se va intampla, sau daca veti dori detalii suplimentare as vrea sa ma anuntati.

In majoritatea lucrurilor imi place sa fiu obiectiv, un observator al vietii foarte atent pana la si cele mai mici detalii, care critica si apreciaza cu aceeasi moneda.

Voi incerca sa ma intalnesc aici cu voi destul de des si ma bucur ca incet, incet fiecare dintre voi va fi parte din my space.

Si acesta a fost inceputul...........